Posts

Showing posts from July, 2007

Èist è sin ar an tsáile snámha

Image
Listen to us swimming in saltwater

Bagajul inca nu e facut, dar deh, sunt barbat. In 5-10 minute va fi gata, mai ales ca e vara si nu-mi trebuie multe chestii la mine. Am scris 10 cd-uri cu muzica, pentru a avea in masina, neuitand DJ-ii mei preferati (ATB, Chicane, Robert Miles, Sash) si mi-am copiat muzica si pe mp3 player (de data asta numai pentru urechile mele, evident, adica U2, Depeche, Coldplay si Kumm). Ah, sa nu uit sa mentionez cd-ul cu Zorba, mult prea dezirabil tinand cont ca plec in Grecia. O biografie a lui Bono ma va insoti, de asemenea, sa vedem ce aleg de acolo pentru cartea mea, pe care sper sa o termin nu mult dupa ce voi reveni in tara.
Am inteles de la ai mei ca de aici si pana in Kalithea, unde avem cazare, nu sunt decat vreo 8-900 km, deci daca plecam la noapte, maine seara ar trebui sa ajungem. Kalithea se afla in Kassandra, cea mai vestica peninsula din tridentul ce alcatuieste prefectura Halkidiki.

Astazi este si o zi speciala, parintii mei aniversand 29 de a…

Is There Anything Else In This World, Charlie?

Image
- Boy, you have
a one-track mind.

- Mm-hmm. Is there anything else
in this world, Charlie ?

---------------------------------------------------

A tail's in the tail.
Hah !
Oh, but I still smell her.
Women !
What can you say ?
Who made 'em ?
God must have been
a fuckin' genius.
The hair. They say the hair
is everything, you know.
Have you ever buried your nose
in a mountain of curls and just wanted
to go to sleep forever ?
Or lips and when they touched,
yours were like...that first swallow
of wine...after you just crossed
the desert.
Tits ! Whoo-ah !
Big ones, little ones, nipples staring
right out at ya...like secret searchlights.
Mmm. And legs. I don't care if
they're Greek columns or secondhand Steinways.
What's between 'em, passport to heaven.

I need a drink.
Yes, Mr. Simms, there's only two syllables
in this whole wide world worth hearing:
pussy.
Hah!

Are you listening to me, son ?
I'm givin&…

Before Sunset

Image
Memories are wonderful things, if you don't have to deal with the past.

Jesse, un american aflat prin Europa, o cunoaste intr-un tren pe frantuzoiaca Celine. Se dau jos in Viena si petrec impreuna o zi si o noapte. A doua zi dimineatza se despart, fara a schimba numere de telefon sau adrese, dandu-si intalnire peste exact 6 luni, in aceeasi gara. Ca orice film ce se respecta (si nu ca o siroposhenie cu happy-end intuit inca din start), acesta are un final ambiguu, care nu ne arata daca Jesse si Celine se revad. Mda, asa cum spune si tagline-ul, daca nu ma insel, ce ai face daca cea mai frumoasa poveste de dragoste a ta ar dura doar o noapte..?
Exista insa si o continuare. Peste 9 ani (distanta dintre filmari este identica cu perioada in care eroii nu se vad, adica totul e in timp real) Jesse si Celine se reintalnesc la Paris. El a scris o carte despre intalnirea romantica din Viena si acum se afla intr-un turneu de promovare. Ca si primul film (Before Sunrise), continuarea (Before …

Hot -> Hotter -> Hottest -> Are You Nuts ??!

Image
Azi noapte la ora 12.00 erau 33 de grade. Rafalele de vant deja nu mai te racoresc, ci sunt ca niste pale de foc, chiar si la 8-9.00 seara. In mijlocul zilei nu poti respira si in doar cateva secunde hainele ti se lipesc de corp. Simti ca te descompui precum un Terminator topit, cu fiecare pas pe asfalt. Aerul conditionat pare deodata cea mai mare inventie din istorie. Maine s-a anuntat cod rosu, din cate inteleg in premiera in Romania. Oricum, este clar cea mai calda vara pe care am trait-o.
Insa nu sunt afectat foarte mult de infernul asta. Plec de acasa dimineatza si vin seara. La job am un aer foarte respirabil. Noaptea nu am deloc probleme cu somnul, dorm tun. Din fericire, am reusit sa scap aproape de tot si de starile de anxietate, despre care nu am mai vorbit de peste doua luni in acest blog pentru ca nu am mai avut de ce. Mai am momente de panica, mult mai rare, dar am ajuns sa le ignor total si chiar sa le sfidez, pentru ca nu mai imi e frica de frica mea, ca sa zic asa. N…

Ελλάς, xερετισμόσ ξανά!

Image
...ceva de genul "Hello again, Greece!". Da, peste exact o saptamana plec in Grecia pentru vreo 7 zile. Este a 3-a mea vizita in aceasta tara deosebita, dupa cele din 1996 si 2000. Parintii mei mi-au facut o oferta de nerefuzat de a-mi petrece concediul cu ei si iata-ma, dupa 7 ani, revenind in patria lui Zorba, a sirtaki-ului, ouzo-ului si tzatziki-ului. Acolo unde Marea Egee este de o limpezime incredibila si unde zeii te vegheaza de pe Muntele Olimp.

Grecia are un loc special in sufletul meu de calator. Este prima tara straina pe care am vizitat-o si tot despre Grecia mi-am scris lucrarea de atestat atunci cand am absolvit cursul de ghizi turistici de la ONT Carpati. Am vizitat tot ce era important din Grecia continentala, insa nu am ajuns deloc in insule. Anul aceste vom merge in Salonic o fuga apoi ne vom stabili cartierul general in Halkidiki, mai exact in peninsula Kassandra. Adica soare, apa, lux si lenevie, ca ne-o fi si noua.
Hotelul (aflat chiar pe plaja) si piscin…

Not Just A Concert - The Stones la Bucuresti

Image
Aseara am asistat alaturi de parinti, sora mea, o colega si doua prietene, impreuna cu alti 60.000 de spectatori, la mult asteptatul concert Rolling Stones. Probabil deja ati citit review-uri si declaratii, ati vazut ca toate parerile sunt la superlativ. Nici a mea nu se abate cu mult de la trend-ul general, doar cu mentiunea insa ca eu nu sunt chiar in transa si pot spune, cu riscul de a fi acuzat de lipsa de modestie sau ipocrizie, ca am vazut si chestii mai faine.
Am ajuns la stadion cu vreo 3 ore inaintea aparitiei Stones, vreme in care m-am ferit de soare pe scarile stadionului. Am ratat Iris, insa nu regret deloc, considerandu-i depasiti. A doua trupa din deschidere, The Charlatans, nu m-au impresionat de nicio culoare si i-am auzit asa, ca un background sonic, in timp ce stateam la coada la apa.
Legat de show-ul propriu-zis, sa incepem cu partile bune. Legende, monstri sacri si alte epitete fabuloase, da, acesti oameni le merita din plin. Sa fii in prim plan-ul muzicii rock vr…

Pe ultima turnanta

Weekend-ul asta am muncit cu mult spor si am constatat subit ca am ajuns pe ultima turnanta cu scrierea cartii. Da, am 4 capitole din 6 gata, al 5-lea mai are nevoie de doar cateva pagini, iar al 6-lea va fi destul de scurt. Dupa asta, ce-i drept, o sa mai iau la mana niste materiale bibliografice si cu siguranta voi mai face adaugiri serioase, dar ideea de baza e ca scheletul cartii este cat se poate de betonat. Am trecut deja de 200 de pagini din cele aproximativ 240 cat am planificat. E posibil sa termin inainte de 1 septembrie, insa tinand cont ca voi fi si o saptamana plecat in Grecia in perioada asta, e bine sa nu ma grabesc cu concluziile privind finalizarea. Oricum, e de bine si sunt foarte multumit de cum iese.
Am intrat in contact si cu o agentie care mi-a trimis poze cu U2 pentru a alege cateva pentru carte. Oferta e bogata si preturile sunt mari dar o sa aleg eu cumva. Iar in saptamana ce vine voi trimite la editura acea prezentare a cartii despre care vorbeam intr-un art…

Un Crai de Curtea Veche

Insotit de Dana Papadima, azi am fost pentru prima data la editura Curtea Veche, cea linkuita sus in acest blog. Aici imi voi publica, cel mai probabil in noiembrie, noua carte despre U2. Desi initial totul fusese planificat cu Humanitas Educational, mai exact cu Dana, fosta directoare acolo, plecarea ei de la editura ne-a facut sa ne orientam catre Curtea Veche. Sora mea crede ca e chiar mai bine asa si la fel sper si eu.
Asa ca am mers acolo sa punem la punct detaliile. Ce pot sa spun, totul este ok. Facem afaceri. Le-am spus ca voi termina cartea pana la 1 septembrie, iar ei mi-au spus ca o vom lansa la targul Gaudeamus din noiembrie (adica exact ca acum 5 ani). Am discutat drepturile de autor, ideea de a avea o poza cu U2 pe coperta precum si necesitatea de a realiza, in maxim 2 saptamani, o prezentare a cartii, pe care o voi preda PR-ului lor, pentru eventuale press releases inaintea lansarii. La rugamintea mea, Dana mi-a facut marea placere de a fi de acord sa-mi scrie o prefata…

The Heroes Return

Image
Daca acum cativa ani am avut parte de un Terminator 3 care nu mi-a placut de nicio culoare, desi 2-ul fusese una din marile mele pasiuni, pot spune ca ultima perioada a marcat, in universul cinefil, reintoarcerea pe ecrane, in sequel-uri facute dupa foarte multi ani, a eroilor de actiune care mi-au marcat copilaria. Chiar nu visam sa mai am parte de un Rocky, dupa seria de habar-nu-am-cate filme inceputa in anul 1976 de Stallone. Anul trecut, el a lansat filmul Rocky Balboa, in care-si reinvia celebrul personaj. Marturisesc ca atunci cand am auzit de filmul asta, mi s-a parut o exagerare fara margini, mai ales ca Rocky imbatranise si el odata cu Stallone si, din ce vazusem in trailer, se urca iar in ring. Insa nu este deloc asa, filmul este foarte bun si chiar impresionant, iar ce initial pare o mare exagerare se dovedeste a fi ceva decat foarte putin tras de par. Mai mult decat atat, daca privim filmul ca pe o metafora (ceea ce si este, parerea mea) atunci avem toate sansele sa ne p…

Sands of Time

Image
Se intampla pe 5 iulie 1997. Adica exact acum 10 ani. El era un pusti care tocmai aflase ca a luat bac-ul si a plecat repede la mare cu o gasca de 4 prieteni. Ea, cu un an mai mica, se afla pe litoral cu bunica.
S-au cunoscut la piscina unui hotel din Neptun. Deloc intamplator, pentru ca asa sta treaba cu destinul asta, amandoi erau din acelasi oras, Ploiesti. Peste 2 zile erau impreuna si au trait cea mai frumoasa vara. A venit insa toamna, anotimpul cand frunzele se vestejesc si cad, iar ea a vrut sa se desparta, nimeni nu stie nici acum de ce. Insa, dupa 1 an si 3 luni, au ajuns din nou impreuna si au ramas asa vreme de 3 ani si jumatate, pana in 2002. Atunci povestea lor s-a incheiat definitiv.
Au suferit foarte mult amandoi. Insa aceasta suferinta a fost defalcata in timp; fiecare a realizat in momente diferite ce a pierdut.
Acel baiat sunt eu, iar ea este Alis, fata din poza. Am vrut-o inapoi, da, dar nu a mai fost posibil. Acum stiu ca asa a fost cel mai bine. Am avut nevoie…

John "The Fortunate" Fogerty

Ceea ce veti vedea mai jos reprezinta aceeasi piesa din articolul anterior, cantata de acelasi om, dar 28 de ani mai tarziu (1997 vs. 1969).
John Fogerty, vocalul si liderul Creedence, de data aceasta fara trupa (dezmembrata in 1973) interpretand piesa care ma fascineaza brusc din nou.
Am citit putin despre Fogerty pe net. Omul are 62 de ani si toamna asta lanseaza un nou album. A scos vreo 10 albume solo, de cand nu mai e cu Creedence, aici incluzand insa si un disc live si niste best of-uri. But the man is alive and kicking. Si este un artist total, cantand (printre altele) la chitara, bas, tobe si pian.
Ce vreti mai mult? Rapid, la categoria 'legende' cu el.

Fortunate Son

Am crescut ascultand discurile de vinil ale parintilor mei. Printre ele existau si cateva cu Creedence Clearwater Revival. Mama cantase, la o serbare scolara, pe vremea ei, o versiune in limba romana a piesei Down On The Corner. Ulterior, eu crescand si invatand sa cant la chitara, am cantat-o cu ea o data.
Sunt vagi amintirile de atunci, de cand am inceput sa ascult Creedence, datorita alor mei, insa stiu sigur ca mi-a placut mult trupa asta. Habar n-aveam ce-i aia rock'n'roll, habar nu aveam cine erau. Insa au ramas in sufletul meu. Ma impresiona deosebit de placut vivacitatea si ritmul acestei muzici.
Am crescut, a aparut era internetului, i-am furat din virtual si mi i-am pus in player. Acum cateva zile, vizionand filmul Die Hard 4, m-a izbit extrem de placut faptul ca piesa Fortunate Son se afla pe coloana sonora. Este o scena haioasa, cand eternul erou John McClane, aflat in masina cu un tanar, era extaziat auzind Fortunate Son la radio, spunand ca asta este rock clasic, …