A venit vara. Inca una, dupa mai multe veri reci din ultimii ani. Nu am un plan concret de vacantza si nici nu am cu cine sa-mi fac astfel de planuri. Acel surogat de gasca (in traducere: cunostintzele mele) stiu una si buna: Vama. Iar eu mai mult de 3 zile nu rezist acolo. Vreau o vacantza intr-o statiune normala, poate in dragul meu Neptun. Poate cu cineva anume, nici eu nu stiu cine, pentru ca nici pana acum nu mi-a intrat nimeni in apele teritoriale. Navighez aiurea, fara nicio tzinta.
Am uneori sentimentul ca daca nu ar fi cartea asta la care lucrez, as pica iar in depresie. Nu mai exista mare lucru in afara ei. Macar sper sa o duc la capat cu bine si s-o vad publicata. Ce va mai fi dupa? Dumnezeu stie.
Trece vremea, tare repede trece..si nu se intampla lucruri memorabile. Si tare imi vin piticii cateodata. Dar mai beau un pahar cu apa si ma autosugestionez sa imi pastrez rabdarea.
Hmmm. "A pastra"...ce concept.
2 Comments:
There goes ultimul romantic in viata :-)
personaj' care-mi tine mie loc de avatar avea niste vorbe, in povestea lui: "never despair. never surrender." "nothing is hopeless, nothing is insoluble, while there's life."
teoria lui era urmatoarea: nu exista nici o forta, nici o smenificatie, in lumea obiectiva; realitatea are sensul pe care i-l dam noi. ca testul cu pata de cerneleala: in sine, nu are nici un sens. privitorul regaseste in ea tainele mintii lui.
si tu ai un haos caruia trebuie sa-i dai un sens...
Post a Comment