Cand iti place de cineva, te trezesti inevitabil, aproape de fiecare data, in fatza unor ....hmmm....nici nu stiu cum sa le zic...in fatza unor variante. A nu se intzelege prin asta 'alegeri'. Nu. Sunt simple fapte. Simple realitati. Este exact ca o schema logica, va amintiti de ele de prin scoala generala, acel arbore cu casutze din care pleaca variantele DA si NU si tot asa. Uneori ajungi la casutza GAME OVER mai tarziu, daca se intampla sa o nimeresti pe mai multe ramificatzii DA. In alte datzi, drumul se infunda mai repede, desi chiar si de pe o ramificatie cu NU poti avea alte optiuni in continuare. Si nu, chiar nu tzin un discurs politic acum, in ciuda aparentzelor amplificate de evenimentele ultimelor zile.
Concret. Daca iti place de ea nu stii cum sa intri in vorba. Daca pana la urma initiezi un dialog, descoperi ca are prieten (asta e deja un GAME OVER, exceptie fac doar tupeistii care merg mai departe chiar si asa). Daca n-are prieten, iti faci curaj si pana la urma o inviti in oras. Daca te refuza, e deja GAME OVER 2. Daca nu te refuza, iesi cu ea dar afli ca de fapt nu i-a trecut dupa ex-ul. Daca nu are nici reminiscentze cu ecshi atunci e foarte posibil sa descoperi ca pentru ea totul este amical, de fapt, si ca iese cu tine doar foar the fun of it. No strings attached. Asta poate fi deja un alt GAME OVER. Sau hai...poate toate merg bine. Acccepta sa iesitzi, flirteaza cu tine, nu are treaba cu fostii, nu te vede ca pe un amic, ajungeti chiar impreuna. Dar peste o luna realizezi ca nu e deloc genul tau. Sau ca are un caracter cu care efectiv nu te poti impaca. De data asta generezi chiar tu GAME OVER-ul. Sau esti fericit un 1 an, 2,3,5...dar se aduna rutina, certuri, dispare pasiunea, apar alti stimuli externi si pac, se termina. Ce zicetzi? Continuam schema? Am putea, cu sigurantza.
Desigur, te poti infiora analizand in profunzime a shit like that. Probabil sunt ca o femeie care despica in tzanshpe orice rahatzel. Scuzati-mi misoginismul. In loc sa traiesc clipa, hehe. Mda, e si asta o solutie. Dar, din pacate, eu m-am nascut mai visator de felul meu. Am 28 de ani si inca nu am gasit persoana care sa ma duca la acel 'happy end fericit', asa cum pleonastic spunea profa mea de romana din liceu. Si stitzi ce e interesant? Chiar daca o gasesc azi, vor trece ani pana imi voi da seama. Sau poate chiar nu voi afla niciodata.