Anxiety

Mda. Acest post s-ar putea numi, la fel de bine, Atacuri de Panica 2. La o saptamana de la postul in care povesteam ca ma incearca astfel de trairi si speram ca nu voi mai scrie din nou pe aceasta tema, iata ca revin si recunosc ca deja sunt alarmat. In ultimele zile starile mele s-au agravat. Desi dupa o documentare destul de intensiva facuta pe net, am ajuns la concluzia ca nu sufar de atacuri de panica, ci mai degraba de o anxietate excesiva manifestata in anumite locuri (frica de atacuri si gandire obsesiva de genul 'daca ma ia acum..' care nu face decat sa declanseze un posibil atac). Iar aceasta anxietate tampita (ca nu pot sa-i spun altfel) este dublata de o mica forma de agorafobie (deja nu mai suport metroul si nici alte locuri aglomerate si incalzite excesiv, cum ar fi cantinele) si de obsesia (la fel de tampita) cum ca as putea lesina din senin intr-un loc public. M-au citit bine, ca sa zic asa. Toate simptomele mele sunt descrise pe net. M-am regasit total acolo.
Stiu. Pentru cineva care nu a trait astfel de senzatii si tulburari de tipul panic disorder, aceste chestii par mai degraba hilare sau puerile. Din pacate nu e chiar asa; this is serious shit si multi oameni sufera de astfel de tulburari. Este cu atat mai frustrant cu cat, desi realizezi ca totul se petrece in mintea ta, pur si simplu nu te poti calma in acele momente si simti ca o iei razna. Incerc sa gasesc un remediu la treaba asta cat mai rapid, pentru ca lucrurile se pot agrava si un rahat de genul asta iti poate afecta foarte mult viata. La mine deja se vad mici efecte negative: faptul ca evit metroul ma face sa ajung cu 15-20 de minute mai tarziu la servici ca de obicei, pentru ca traficul de suprafatza este infernal. Iar pentru ca m-au cuprins stari total aiurea si la cantina, luni si azi am preferat sa comand mancare la birou. Rezultatul? Mananc junk food, mai scumpa si mult mai putin satzioasa decat ciorbele si mancarurile de la cantina. Iar faptul ca aproape non-stop am aceasta stare de anxietate ma face sa fiu incordat, sistemul meu nervos fiind permanent in alerta. Prin urmare, desi zilele astea au fost foarte lejere ca si activitate de birou, am ajuns acasa foarte obosit, de parca cine stie ce as fi facut.
Am inceput sa ma plimb mult cand ies de la birou, din doua motive. Am auzit ca face bine sa te plimbi cand ai astfel de tulburari si ma ajuta si sa evit aglomeratia din mijloacele de transport. De regula sunt destins cand fac plimbarile astea si ma linistesc foarte mult, dar azi a fost altfel. Mergeam pe strada si m-au cuprins din nou starile alea care-mi blocheaza mintea si simt ca se rupe filmul. Imi venea sa accelerez tot mai mult si simteam ca ma pravalesc. Am mers pe jos de la Eroilor pana pe Vacaresti, aproape de Berceni. Cam intr-o ora jumate. La un moment dat m-am linistit si simteam doar o oboseala placuta. Pe Vacaresti m-am suit calm intr-un autobuz si am mers vreo 6-7 statii pana acasa.
Acum, cand povestesc, pare ca un vis urat. Ma simt in forma si imi vine sa rad de mine sau sa-mi spun "Bah, cretinule, termina cu prostiile! Esti sanatos, nu mai gandi aiurea". Si as avea dreptate. Dar deja mi-e teama de ziua de maine, pe unde ma va apuca iar si cum ma va da peste cap. Si asta nu e bine deloc. Incerc sa aplic metoda invatzata pe site-ul recomandat in blogul precedent. O chestie foarte inteligenta, care a mers aplicata in cazul unor oameni cu atacuri mult mai grave ca ale mele si care le-a schimbat viata. Anume, cand te ia un atac de panica, don't fight it. Din contra: accepta-l, provoaca-l, sfideaza-l. Fii pregatit sa treci prin acel atac, in maxima lui splendoare. Pentru ca atunci cand il accepti si nu te mai impotrivesti, muschii si mintea ti se relaxeaza si nu se mai secreta adrenalina produsa atunci cand 'te lupti sa-ti revii'. Si astfel, rupi cercul vicios. Pentru ca dintr-un atac de panica nu moare nimeni si nici nu lesina, decat foarte rar, desi senzatiile traite atunci asta iti spun. Totul e in mintea ta. Este frica de a-ti fi frica. Si odata ce accepti aceasta frica si nu te mai temi de ea, te eliberezi.
Of, asta e teoria. Practica e mult mai grea. Dar cumva tot trebuie sa o aplic.
Because, right now, things are not looking good. At all.