Friday, 27 April 2007

At The Edge of The World

Acum sa ne mutam 5 statii de metrou mai inspre inima Bucurestiului. La Teatrul National. Ne intalnim si mergem inspre Rosetti. 50 metri mai incolo e un local tare drag mie, The Living Room ii spune. Ea este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata. Iar elegantza-i este cel putin pe masura. Super stresul acumulat de mine in saptamana ce se incheie dispare ca prin farmec. Sunt lejer, rad si ma relaxez. Si ajung sa o cunosc indeajuns de bine incat sa vreau sa o cunosc de tot.
Plecam, ea vrea sa ne mai plimbam, eu ador ideea ei. Si este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata. Ne suim in acelasi taxi, doar suntem vecini. Nici nu mai conteaza ca am ales un privat care imi taxeaza cursa cat as da pe un bilet dus-intors pan' la mare. I-as fi platit si triplu, pentru ca seara asta a meritat. Pentru ca ea este frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata.
Ajung acasa, iau chitara, degetele aluneca de la sine pe coarde, cuvintele aluneca de la sine pe hartie. Pentru ca in seara asta am avut o muza frumoasa, frumoasa rau de tot, printre cele mai frumoase vazute de mine vreodata.

Melodia de mai jos a fost descoperita de mine in seara aceasta, mai exact acum cateva minute, si vine in concordantza perfecta cu starea descrisa in textul de mai sus.

01_Plainsong.mp3


"I think it's dark and it looks like rain" you said
"and the wind is blowing like it's the end of the
world" you said "and it's so cold it's like the
cold if you were dead" and then you smiled for
a second.

"I think I'm old and I'm in pain" you said
"and it's all running out like it's the end of the
world" you said "and it's so cold it's like the
cold if you were dead" and then you smiled for
a second.

Sometimes you make me feel like I'm living at
the edge of the world like I'm living at the edge
of the world "it's just the way I smile" you said.


Frumos, frumos rau de tot...

Tuesday, 24 April 2007

Nearby

Intr-un cartier din sudul Bucurestiului (chiar, am auzit ca de aici pan' la bulgari faci doar vreo ora) strazile au capatat deodata un farmec bizar, datorita unei prezentze nou stiute dar inca nevazute. Aspectul manelistico-balcanic al Pietei Sudului poate fi ignorat cu zambetul pe buze. Ochii se uita mai atent si cu mai multa placere in jur, calatorii din autobuz nu mai par asa enervantzi si desi inca nu e 'acasa', incepe sa semene.
Piesa de mai jos se dedica vecinei si corespondentei mele zilnice, Andreea:

Thursday, 19 April 2007

...si Fly-ul se piaptana

Presedintele a fost suspendat, Olaroiu si-a prelungit contractul cu Steaua desi toti se asteptau sa demisioneze, unii mor si vor muri la fel de foame, altii vor trai in huzur, dar pe mine ma intereseaza doar faptul ca saptamana viitoare o sa ies in oras cu o fata foarte frumoasa, care acum cateva luni provoca numai furtuni in acest blog. Imprevizibil, reversibil si al dracului de frumos, nu?

Monday, 16 April 2007

More body bags than Vietnam, America’s making war on itself


Astazi a avut loc in America cel mai sangeros atac din istorie petrecut in scoli. Cunoasteti, americani psihopati, care au vazut prea multe filme si au jucat prea multe jocuri, au acces foarte usor la arme si confunda realitatea cu ecranul computerului sau cu al tv-ului. Rebengiuc spunea genial in Balanta: "Al mai prost om din lume e americanu'!" Mda...
Oricum, ati mai auzit cazuri din astea. Dar de data asta e ceva fara precedent. Citez de pe hotnews.ro:
Cel putin 32 de persoane au fost ucise si alte 28 au fost ranite, luni, dupa ce doi barbati inarmati au deschis focul asupra studentilor, in campusul universitar Virginia Tech, din estul Statelor Unite. Potrivit politiei, unul dintre atacatori a fost omorat in timpul interventiei, iar un al doilea a fost arestat, relateza Reuters.
Focurile de arma au fost trase in doua cladiri ale campusului. "Au fost mai multe focuri de arma si mai multe victime", a anuntat universitatea, unde invata peste 25.000 de studenti.
Primul atac a avut loc in West Hambler Johnston Hall, un camin locuit de 895 de studenti, situat in apropiere de un teren de sport. O persoana a fost ucisa si altele au fost ranite.
Doua ore mai tarziu, alte impuscaturi au avut loc la Norris Hall, o cladire cu destinatii tehnice, acestea soldandu-se cu mai multe victime, a anuntat conducerea universitatii.
"Unele victime au fost ucise intr-o sala de curs", a declarat seful politiei locale, Wendell Flinchum. Acesta a confirmat ca atacatorul de la Norris Hall a murit.
Acesta este cel mai grav atac armat petrecut in incinta unei institutii de invatamant din Statele Unite, dupa ce in 1999, doi adolescenti au omorat 12 elevi si un profesor, la liceul Columbine din Colorado.


Si numarul mortilor probabil va creste, pentru ca nu se stie cate persoane ranite vor scapa.
Asa ceva nu lasa loc la comentarii. Si nici la procese nu ar trebui sa lase loc, adica animalul nu trebuie prins viu. Ca si azi, cand unul din ei a fost din fericire eliminat definitiv. Sa-i tihneasca.
O statistica sumbra spunea acum ceva ani ca aproximativ 600.000 oameni vor muri impuscati in America pana in 2020. More body bags than Vietnam. O spune chiar U2 mai jos (ma repet iar cu irlandezii astia, dar din pacate sau nu, trupa asta este atat de actuala mereu).

I can feel the cold steel
I can make a wound that won’t heal
I can make a wound that won’t heal
0.38 mm like the police
I’m at the door with John and Yoko living love and peace
And love and peace and love and peace
Feel like an old shoe, a re-release
Soon to be deceased
Pull the trigger, the rock ‘n’ roll nigger
He’s bigger than Jesus on a bumper sticker
Pull the trigger, the rock ‘n’ roll nigger
Bigger than Jesus on a bumper sticker
My pulse is racing, my eyes are chasing
For an autograph, I’ve been waiting
People fading, there’s no escaping
History’s fading
Hey John, war is over
We don’t need your help
America’s making war on itself
War is over
We don’t need your help
America’s making war on itself
Six-hundred and seventy-six thousand
Will go down in the streets of America
With a bullet in the next twenty years
Twenty years, these bitter tears
In a business of bitter tears, John
Give us a call
More body bags than Vietnam
What’s my name
Mark Chapman
What’s my name
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
Mark Chapman
And we run into the arms of America.

Nota: Mark Chapman este asasinul lui John Lennon.

Tuesday, 10 April 2007

Live Free Or Die Hard

DIE HARD IV
COMING SOON








Saturday, 7 April 2007

Fiul ratacitor

Ma consider un tip foarte credincios. Asa am fost crescut de bunica mea intr-o vreme in care, din cauza comunismului probabil, parintii mei se fereau sa-mi vorbeasca despre Dumnezeu. Nu merg foarte des la biserica (de fapt o fac chiar rar) dar nu existau sarbatori mari, Craciun si Paste, in care sa nu ma spovedesc si impartasesc. Iar discutiile mele 'private' cu God sunt exact asta, adica mai degraba niste conversatii, nu neaparat rugaciuni.
De vreun an si ceva insa m-am indepartat foarte mult de asta. Nu stiu de ce. Probabil pentru faptul ca am considerat ca am vorbit singur si ca, orice i-am cere noi, primim tot ce vrea el, pe principiul 'stie el mai bine' sau 'nu era momentul pentru asta acum'. Am considerat asta o abureala si m-am suparat, mai mult sau mai putin constient. Si nici n-am mai calcat in vreo biserica. Ultimele 2 Craciunuri si ultimele 2 sarbatori de Pasti m-au trecut fara ca eu sa tin o zi de post macar. Si nu stiu ce e cu mine. Pentru ca nu fac asta din rautate. Pur si simplu nu mai gasesc deschiderea aia, nu mai am dispozitia de a ma apropia de cele sfinte. Am intrat intr-o inertie, intr-o nepasare. Si nici seara nu mai am vlaga nici sa spun un Tatal Nostru in gand. Si stiti ce e trist? Ca nu ma simt cu nimic mai rau decat ma simteam cand il rugam pe el cu disperare si nu ma asculta. Din contra chiar. Atunci sufeream, acum nu.
E aiurea. Trebuie sa schimb aceasta stare a lucrurilor. Trebuie sa gasesc din nou o motivatie sa fiu mai apropiat de cel de sus. Numai si pentru faptul ca suntem toti sanatosi, este Pastele, sunt acasa cu cei dragi, avem ce pune pe masa si ne facem planuri de viitor. Multumesc.
Paste Fericit!

Tuesday, 3 April 2007

Going Irish with a German Girl

Ei bine, nu e chiar nemtzoaica, e romanca, dar face facultatea la Munchen. Este Irina, o prietena foarte draga, pe care nu o mai vazusem de un an jumate. Asta seara, profitand de vacantza ei si de faptul ca se afla in tara, am revenit in Irish Pub-ul pomenit acum 3 luni in acest blog si am petrecut 3 ore excelente alaturi de ea. Nu am realizat cand a trecut timpul, in schimb mi-am dat seama ca putini sunt oamenii cu care pot discuta la un asemenea nivel, ca si subiecte, debit si durata. Asta in timp ce am pulverizat 4 Guinness si 2 cafele iar U2-Electrical Storm a rulat pasager de 2 ori prin urechile noastre, atat de placut.
Apropo, azi am discutat cu editoarea mea cateva detalii tehnice si am unda verde sa ma apuc de treaba, pana in septembrie cartea trebuie sa fie gata, ca sa avem timp sa o editam pana in noiembrie. De abia astept, ca tare ma mananca degetele.
Irinutse, melodia de mai jos este pentru tine. Ich hoffe, daß Sie die rechte Farbe wählen. Danke für heute abend!