Saturday, 31 March 2007

Confesiuni si concluzii

Edit, 4 mai 2007. Pentru ca prin amabilitatea domnului Victor din Iasi acest post a devenit deodata foarte popular (a, nu, nu popular, foarte citit, mai bine zis) va urez lectura placuta, without prejudice, and take the right self conclusions (if you can, desi ma indoiesc).
Si daca tot v-a fost dor de mine, hai, dati un vot si aici, va rog eu :D


U2 Romania. O comunitate de fani. Si de prieteni, la un moment dat. Nascuta din ideea foarte buna avuta de domnul Octav Nicolae de a lansa un site, www.u2.ro (ulterior devenit www.u2romania.com). Ca si autor al cartii 'U2-Cand muzica e un foc de neuitat', am fost descoperit de catre acesti oameni, in 2004, si am venit sa-i cunosc, foarte incantat. De aici lucrurile au evoluat foarte repede. Am avut ideea sa organizam tributuri U2, in care am avut deosebita placere sa cant alaturi de alti diversi instrumentisti amatori ca si mine. Grupul a crescut, am inceput sa facem multe impreuna si a aparut si un dram de notorietate, pentru ca am ajuns sa cantam la Brasov, la lansarea ultimului album U2 in Romania, eveniment organizat cu revista Sunete (care a si scris despre noi) si cu Zone Records. Asta se intampla in decembrie 2004. Nici 2 luni mai tarziu, MTV-ul ne contacta pentru a organiza un weekend U2 iar eu si domnul Nicolae eram intervievati. Anul 2005 a adus noi cantari tribut, obtinerea biletelor pentru concertul U2 de la Viena si o vizita din America a Angelei Pancella, editorialista pe cel mai tare site neoficial U2, www.atu2.com. Am avut placerea sa cantam cu si pentru ea si astfel am ajuns pomeniti si pe acel site. Intre timp reusisem sa ma afirm si in presa locala cu obsesia mea cu U2, vorbind despre trupa si despre siteul nostru intr-un ziar din Ploiesti si, in direct, la o televiziune din acelasi oras si la un radio din Campina.
Apoi a venit concertul din Viena, dupa care am publicat un nou articol in revista Sunete, urmat de inca doua cantari tribut in toamna. Dar cum tot ce este frumos nu tine o vesnicie, asa s-a intamplat si aici. Era sfarsit de octombrie, 2005. Impreuna cu domnul Nicolae (cel mai bun prieten al meu timp de un an jumate, cu care nu avusesem vreodata nici cea mai mica disputa) si cu prietena acestuia, o domnishoara insignifianta in aceste relatari (desi poate nu, hehe) mergem la un concert Urma (primul al meu la acea vreme), in timpul caruia respectiva d'shoara face o remarca de prost gust la adresa unei persoane dragi mie. Deranjati fiind amandoi de faptul ca i-am atras atentia, ma trezesc ca primesc, de la domnul Nicolae, avertisment cum ca trebuie sa-mi cer scuze, altfel nu mai avem ce discuta. Well, niciodata nu mi-am cerut scuze atunci cand nu am avut de ce. Asa ca nu am facut-o nici atunci. Hmmm...si de aici s-a cam rupt filmul. Domnul Nicolae a refuzat sistematic din acel moment orice incercare de a iesi la o bere si a vorbi barbateste in fatza. La dracu', doar eram best friends de atata timp. Gasind de fiecare data scuze atunci cand il invitam, domnul Nicolae (stati, e timpul sa renuntz la acest apelativ, deci de acum incolo ne referim la el ca Octavel)...asa deci, Octavel a inceput sa ma shicaneze permanent pe forumul U2, unde eram admin. Totul a culminat inaintea Craciunului, cand, deranjat fiind ca am scris un articol pe prima pagina a siteului in care atrageam atentia cum ca acest fandom se duce de rapa (articol pentru care am fost apreciat si de un tip care ma detesta), Octavel m-a banat pe forum, publicand si mizerii in blogul meu de acolo, care imi era foarte drag (ca sa vedetzi la ce se poate ajunge de la o muiere...ca doar de la ea a plecat).
Concluzionand deci, incapabil sa gestioneze o situatie in viata reala si sa vorbeasca deschis cu mine, Octavel si-a aratat din plin bilutzele (as fi zis 'micile bilutze', dar era pleonasm) in mediul virtual, probabil facand pe marele macho in fatza acelei fatuci.
Si pentru asta, a fost invins cu propriile arme. Cum? Pai foarte simplu. Daca vrea in virtual, in virtual sa fie. Nestiind cu cine se pune, Octavel a uitat ca imi daduse toate parolele userilor de pe forum, inclusiv pe a lui. Asa ca a fost foarte simplu si distractiv intr-o noapte sa intru si sa maceleresc efectiv acel forum. Oh, si inca am fost bland, putea fi mult mai rau. Da da..stiu, nu ma onoreaza cu nimic asta...mai ales ca erau si alti useri implicati...stim stim. Ideea e insa mult mai simpla. A fost asa de distractiv (radeam cu lacrimi in noaptea aia, tin minte si acum) sa-i dau muie in pozitia lui preferata, incat nu m-am putut abtine. Si oricum,omul avea back up la forum, stiam ca se va reface totul, pagubele urmau sa fie minime, dar orgoliul sau ranit, nu. Mi-a parut rau pentru anumiti useri de acolo, dar ulterior au aflat de ce am actionat asa, in discutii private pe care le-am avut cu ei. Nu regret absolut nimic si as face-o din nou. Pentru ca acel om a meritat asta din plin. Imi pare rau doar ca am trimis un mail ipocrit unor prieteni, imediat dupa atacul hack, in care le spuneam ca nu am fost eu. Am facut asta pentru ca in acel moment ma interesa parerea unei singure persoane, foarte draga atunci, si nu as fi suportat sa stie ca eu am fost. A fost un gest de rahat sa trimit acel mail, pentru el imi pare rau si imi cer scuze, a fost o ipocrizie. Nu imi pare insa rau pentru userii stersi, topicurile ascunse sau disparute, pentru toata varza provocata pe acel forum. Mai ales ca acolo erau mai multi care nu ma suportau, in ciuda faptului ca facusem atatea pentru acea comunitate. So, no regrets, dragilor.
Evident, am rupt contactul cu ei. Lucrurile sunt evidente: de atunci se scalda intr-o lentoare crasa, toata acea comunitate. Nu se mai ocupa nimeni de site, de articole, de concerte la download, de intalniri (se vad din an in paste si, chiar si atunci, apar doar 2-3 insi). Nu se mai fac cantari, nimic. Trist, foarte trist. In vara trecuta am incercat sa postez iar pe site, insa, asa cum ma asteptam, am fost luat la tzinta cu sticle imediat cum am bagat capul pe usa. Ce e trist e ca asta a facut-o o persoana de la care chiar nu ma asteptam (planta mica ce esti, la propriu si la figurat, te salut!). In fine, a fost bine ca am incercat sa le iau iar pulsul. Am constatat ca nu am pierdut absolut nimic si ca nu regret absolut nimic. Nu a ramas nimic in urma. Acel site este all that you CAN leave behind.
Ma apuc foarte curand de treaba la o noua carte despre U2, pe care editura Humanitas mi-o va publica in toamna. Am ezitat foarte mult daca sa scriu sau nu un capitol despre U2 Romania. Tendinta principala a fost sa-i ignor pe acei amatori. O prietena m-a sfatuit sa nu fac asta si sa scriu despre ei, ca asa le-as da intr-adevar o palma. Aiurea, le-am dat deja una, am plecat si i-am lasat in banal. Concluzia a venit tot de la omul care m-a sustinut neconditionat pe u2.ro si a preferat sa fie banat odata cu mine. Mi-a zis sa nu ma mai intreb atat daca sa scriu sau nu despre ei. Fara sa ma gandesc la orgolii sau la a le da palme. Treaba e mult mai simpla: nu voi scrie nimic pentru ca pur si simplu....nu am ce. Acea comunitate a murit. There's nothing left. Este un adevar trist. Dar este un adevar. Da....nu am ce sa scriu. Ce as putea spune? Ca exista un site pe care se scrie la distanta de saptamani si pe care un concert la download sta un an jumate..? Unde oamenii sunt foarte putini si abia interactoneaza? Unde nu se mai intampla nimic de notorietate? Mda..imi pare rau. Efectiv nu am ce sa scriu. Si ii multumesc lui Andrei ca mi-a gasit aceasta 'scuza' minunata. Asa, pentru mine, pentru ideea ca desi calc si eu pe becuri si sunt capcaun, unele lucruri le fac al dracu' de bine si merg inainte fara regrete.
Va salut din mers. Urmariti acest blog, la toamna o sa va dau detalii despre lansare. Si nu fiti orgoliosi, cumparati cartea. Chiar daca fara autograf de data asta. Hahaha.
TheFly and only.

Thursday, 29 March 2007

Inca mai gandesc cu scula

...well, e un fel de-a spune. Am avut parte de 2 mici revelatii, una dupa alta, a doua venind sa o contrazica pe prima. Toate astea s-au petrecut cam in ultimele 2 luni.
Intotdeauna am fost un tip pentru care aspectul fizic al potentialului partener este foarte important. Daca ma deranjeaza ceva fizic, cat de mic, spun pas. Respectiva fiintza poa' sa aiba toate calitatile morale din lume, daca fizic prezinta un turn off, pur si simplu nu as putea fi cu ea. Sa nu se inteleaga acum ca ma uit numai dupa fotomodele. Nici vorba. Trebuie sa-mi placa MIE. Deci poate fi si o persoana pe care majoritatea o gaseste uratzica sau banala.
Credeam ca am scapat de chestia asta. Sau ca a devenit mai putin importanta. Insa ultimele evenimente m-au convins ca nu m-am schimbat, de fapt. Si chiar au nuantzat aceasta chestie a mea intr-o concluzie (indraznesc sa spun) definitiva: fata mea trebuie sa fie frumoasa! Sa straluceasca asa intr-un fel, nu stiu sa explic exact cum. Sa fie o placere sa o privesti. Sa atraga atentia. Sa fie moderna. Sa pot visa ca voi avea cu ea cei mai frumosi copii din lume.
Ok, sa nu aud acum comentarii de genul 'dar nu vrei sa aiba si ceva in cap?' Normal ca da, imi doresc o persoana inteligenta, ambitioasa si avand ceva cultura. Acum vorbim doar de aspectul fizic. Iar frumusetzea si inteligentza nu trebuie sa se excluda reciproc (nu stiu de ce am senzatia ca multi traiesc cu aceasta impresie falsa). Desigur, e greu de gasit asa ceva si da, sunt pretentios. Dar de ce n-as fi?
Tata spune ca frumusetzea e trecatoare si ca in primul rand trebuie sa caut calitatile interioare. Foarte adevarat. Dar repet, eu vreau si una si alta. O fi frumusetzea trecatoare, dar de ce sa nu ma bucur de ea atat cat pot, nu? Hehe.
Pacino spunea intr-un film superb: 'Women! Who made them? God must be a fuckin' genius!' .....sau, referindu-se tot la aceasta creatzie minunata a celui de sus:....'What else is in this world, Charlie?'
Eu unul nu vreau sa aflu deocamdata.

Friday, 16 March 2007

Ziarul si gestul

In fiecare dimineatza, in drum spre servici, imi cumpar Gazeta Sporturilor. Este remediul perfect impotriva plictiselii, in cele 30-40 de minute de prin metrouri. Asta si muzica la casti. La Piata Sudului, o tanti vinde ziare pe o masutza si de la ea cumpar ziarul in fiecare zi. Ma mir cum rezista acolo, uneori pe un frig care pe mine ma face sa-mi strang gulerul si sa grabesc pasii spre gura de metrou. Deseori ma enervez putin pentru ca, atunci cand imi da restul, se moshmondeshte iar eu sunt grabit, dar saraca femeie sufera de un mic handicap, din cate am remarcat.
Azi, plecat mai tarziu ca de obicei spre job, am ajuns la masutza ei cu ziare si, constatand ca nu mai are Gazeta, dadeam sa plec. Insa o vad ca scoate ceva dintr-o sacosha. Imi scot castile sa aud ce spune: "V-am oprit un numar, ca suntetzi clientul meu!"
Si uite asa am avut deodata o dimineatza mai senina. V-am spus ca pot fi cumparat cu gesturi foarte marunte..?

Sunday, 11 March 2007

Older



Incep sa simt ca imbatranim. Un gand care sperie un pic, dar pe care trebuie sa stii sa-l accepti si sa te joci cu el. Stiu stiu...e prea devreme sa gandesc asa. Dar uite, ma gandesc ca anul asta am revederea de 10 ani de la liceu. Iar aseara mama imi spunea ca s-a reintalnit cu invatzatoarea mea din scoala primara...si mi-am adus aminte de acele zile cand eram cel mai bun din clasa, mai ales la matematica si la compunere. Si au trecut vreo 20 de ani de atunci. Si vreo 5 de cand m-am despartit de o fata cu care credeam ca ma insor, iar de atunci nu am mai avut parte de nimic serios. La fel, 5 ani de la facultate si inca nu am gasit un job care sa ma multumeasca pe deplin. Dar macar uite, cant la chitara de 10 ani. Si ascult U2 cam tot de atata vreme.
Si mai am astfel de borne in timp. Dar o sa uit de ele si o sa ma axez pe cele de la orizont.

Wednesday, 7 March 2007

Watercolours In The Rain

Alegerea culorilor, expusa intr-un post precedent, se pare ca revine. Mult mai repede decat ma asteptam. Noi nuantze apar la orizont, noi bombe cu ceas trebuie dezamorsate.
How to dismantle an atomic bomb? With love, zicea Bono. In cautarea acestui concept, ajung la concluzia ca trebuie inventate o groaza de curcubee. Nimic nu ma mai multumeste. Si revin la un cantec drag din copilarie: seems I've been running, all my life, all my life, all my life...Like watercolours in the rain.
....or like a fly on the wall.
Settle me down.

Monday, 5 March 2007

Dublin, my love

Saptamana trecuta, un coleg de munca a plecat la Dublin, fiind detasat acolo 4 luni. Il urasc pentru asta, evident. Dublinul este superb. Iar daca il mai leg si de U2, atunci sa vezi...
Azi ne-a trimis un mail excelent, cu primele lui impresii. Il reproduc mai jos, fara niciun retush (deci plin de farmec) iar la final inserez un link cu articolul scris de mine in 2004, la intoarcerea din Dublin.
Doua perspective diferite despre acelasi oras minunat.

"bai, deci e ca-n filme!
pe bune: tot ce se zice despre astia…. e adevarat, frate!

s-o iau cu inceputu: am plecat pe 1 cu un super vant din pupa si o vreme de mare exceptie (aia dintre voi de erati treji la ora aia poate v-o aduceti aminte: ploaie si vant, ca vremea vorba aia: si ea dupa sufletu omului?:) …. am inteles ca s-o facut super faina apoi:), am stat mai mult decat era cazu prin Frankfurt din cauza de vanturi J puternice, aterizat acilea apoi…

…cu un mosulica super simpatico asteptandu-ma relaxat in ciuda unui delay (intarziere adica, mami) de o ora si ceva. primele X minute de conversatie sunt fantastice, nu inteleg nimic ce-mi spune, probabil ca el nici atat, da picam la pace ca suntem sortiti unu altuia si ar cam trebui s-o luam din loc inspre oras.

dupa schimbu initial de amabilitati, incep sa-l banui ca-i popo…da nu-mi acord sansa sa si confirm faza asta, ca ajungem exact la timp la hotel, si il las pe mosulica al meu cu ochii in soare, urmarindu-ma luuuuung cu o privire asaaaaa tristaaaaaaaaa! apropos, hotelu super tare: 4 stele d-alea d'ale lor, cu general d'ala in fata, masini numa una si una, deci: de mare exceptie, dupa cum spuneam!

revenind, drumu pan la hotel e genial si ma ajuta sa intru in rol: case georgiene cu caramida rosie peste tot (un downing street 10 multiplicat la nesfarsit….. asta pentru cei care nu ati avut sansa sa ajungeti prin zona, da va uitati totusi la televizor:), spatii verzi multe, curatenie de nu-I adevarat, copii imbracati in uniforme verzi iesind de la scoala etc etc etc ..

de la hotel o iau spre birou…unicu magazin dintre cele doua hinstitutii fiind….un birt pe nume O'Brien…. care arata, din nou, ca-n filme, cu mult mult verde..

la birou fac cunostinta cu sef'mio, un mos senil da pare inofensiv (rux, imi lipsesti!!!), si cu cele trei secretare: Jackie, Sally si Aoife …eeee?:) Daca va zic ca pe partner o cheama O'Hara ...eeee?-ul no 2, nu? J ce mai, oscar si covoru rosu aferent!

revenind la birou: totul ok, si astia extrem de prietenosi, dupa o analiza matura decid ca fetele sunt nimfomane..... imi dau totusi seama la timp ca ma duc incet incet, si renunt la idee …probabil sunt pur si simplu prietenoase, cum era si mosulica-ul meu din taxi, de altfel…. o sa-l sun sa-mi cer scuze pentru gandurile murdare

revenind la birou, din nou: au o impartire ciudata, partea de reward e acoperita doar de sef'mio, mine si numita Aoife (honey, tu esti mult mai draguta ca ea, don't worry!!! …si oricum ti-am mai zis ca doar pe tine te iubesc:), iar restul HRS-ului se ocupa cu …recrutarea, mancati-as! organizat ca intotdeauna le cer org charts, descrieri diverse etc, da se pare ca boala asta veche a noastra, a PwC-ului, ca facem pantru altii, da pantru noi…mai cuminte L, exista si pe aici. anyway, de imbunatatit sunt multe lucruri.....pe care ar putea sa le faca mai bine si doar prin copierea modelului Ro, sper asadar sa tina figura cand o sa le prezint (ma incolo, don't worry).

joi si vineri seara am iesit la un suc J, sambata m-am plimbat prin oras. am o impresie ciudata: cred ca pe astia i-a inchis cineva in casa in, sa zicem, luna mai 1981, le-o dat o norma, pare-se foarte mare, si la finalizarea productiei aferente, le-o dat drumu din nou…..prin octombrie 1989, mai exact…

ce vreau a zice e ca toti copiii de aici au intre 18 si 26 de ani, nu mai mari, nu mai mici, .........si deci: sau s'o lansat atunci ceva canal de pornosaguri care s-o'nchis 8 ani mai tarziu, sau ceva decret o fi la mijloc …sau ceva norma interna de lucru, nu stiu, da o facut treaba buna baietii astia: acu, cand iesi pe strada te simti batran indif cati ani ai!!! peste tot sunt doar copii astia, un om in toata firea nu vezi si tu!…. se lauda ca ar fi capitala cea mai tanara din lume!

pe deasupra, cred ca aici e tara fanteziilor sexuale.
pe bune!
reminescenta probabil a acelor vremuri inchinate copulatiei, fetele umbla doar in fustita/ rochita (n-am vazut una in pantaloni), desi afara e un frig de mori, baietii sunt in maneca scurta, si se uita barbateste inainte, is toti putin lesinati de ger, vineti bine & facand marunt din buze, da nu se lasa… cred ca e un fel de preludiu absurd in care au vrut sa scape de stanjeneala aferenta dezbracarii, si au iesit gata goi pe strada…

una peste alta, va marturisesc ca, chiar daca ei nu sunt asa draguti ca subsemnatu (cum dracu ar fi putut fi?:), ele sunt mult-mult-mult mai urate decat voi… (iar cu tine nici nu se compara!:)
…asa, in principiu spus, iubitii vostri le-ar cam merita pe deplin (where applicable J) apropo de imbracat/ dezbracat ma intreb insa cum o sa fie la vara (iubito, imi lipsesti asa tare! Te mai intreb o data: cand vii?)

altceva: dupa stimatu O'Brien si inainte de stimata institutie unde prestez, se afla…..un r-u-sor, manca-ti-as! identic cu Canalu Morii…decat ca are ra-te si le-be-de ….al-be …….viiiiiiiiiii in el...
in-cre-di-bil!!!!!
daca e sa descrii un oras, capitala de tara, care sa se apropie cat de mult de notiunea de paradis, apai rausoru asta scoreaza mult pentru dublin!!

altceva: sunt nebuni cu rugby-ul! povestea infrangerii angliei de acu doua saptamani am auzit-o deja de trei ori (radule, credeam ca tu esti pasionat, frate, da astia!?!?!:) incep pe un ton relativ rational, intrebandu-te daca stii ce-I aia rugby, si dupa 15 min le curge saliva din gura, au o privire pierduta, is calare pe masa si sfarma berea demult terminata in mana,.... si te intreaba "ei, acu ce parere ai?", asta in timp ce tu te uiti siderat la exercitiul live al transformarii omului in varcolac! ….in doar cateva minute!!!
ai auzit intre timp despre cum arata stadionu, despre ce strategie au aplicat, d-astea grele ! (clau & stef, mai aveti multe de invatat, frate! & aaah, sa nu uit: …uie Steaua!!! glumeam, nu va enervati, stiti ca nu chiar simt asta ...nu?:)

altceva: beau astia de nu se poate! Continuu, si n-au nici pe dracu… Asta coroborata cu frigu…sa mor io daca pricep! Si ele sunt asa urate...dupa cum spuneam....

altceva: comunitatea romaneasca! …. bine reprezentata!
de la doamnele cu fuste rosii si sotii aferenti ce canta pe la colturi …pana la muncitorii albi & putinii intelectuali aflati prin zona. Am prins sambata insa si o faza care m-a atins, pe langa multele sudalmi si implorari la mila in romana de dambovita L: o cioara baga la un fagot la un colt de strada, sau macar statea cu el in gura si avea un cas in spate, si doi tipi de'ai nostri, de prin constructii dupa haine, erau cu ochii mari in lacrimi si il ascultau pe ala…
departare, departare, ce sa-i faci!
in tot pwcu', insa, din 150 de straini, romani suntem doar doi….

una peste alta, e de foarte bine. degeaba am fost eu cacacios ca o sa fie naspa… ca nu e!…da deloc!;) de fapt, fara sa fii un genial psiholog, poti spune ca unicu lucru care imi lipseste e..sti tu! (asa ca daca ti-a sarit inima din loc cand te adresam in continutu mailului…… inseamna ca esti mai mult decat binevenita aici / eventual si binevenit, dupa caz ! (mami, nu te speria, nu e vorba d'aia, ti-am zis doar ca nu mai fac!!!:)!

acu va las….. desi tarziu, ma duc putin pe la O'Brien sa-l intreb cat costa pintu' (halba, mami) in seara asta J))

pupici,
h.

ps: ma gamdesc ca scriu la mailu asta de vreo doua ore... investitia meritata pentru ca eram dator cu povestea ajunsului acilea etc etc etc …avand in vedere insa, ca, in ordine, jucam cu Scotia wkndu viitor, alalalt e St.Patrick, alalalt jucam cu Tara Galilor, estimez ca mai vorbim pe sfarsitu lunii......cam asa J

pupici din nou"

Asta fu. Iata acum prin ce ochi priveam eu Dublinul acum 2 ani jumate:
http://www.u2romania.com/index.php?ref=read&articol=27

p.s. fuck that 'insert link' option. la mine nu merge.

Sunday, 4 March 2007

Dookie Birthday Party


Dupa exact un an am revenit in localul de care ma leaga cele mai multe amintiri, anume Dookie.
Pe 4 martie 2006 sustineam aici o cantare tribut Urma, asta dupa alte 7 cantari U2, dupa o filmare cu MTV si alte evenimente tare frumoase.
Sambata seara mi-am serbat ziua de nastere aici si a fost una din cele mai reusite aniversari de care am avut parte. Am avut vreo 20 de invitati care m-au impresionat deosebit de placut cu cadourile lor, de la dvd-urile cu U2, la ghidul orasul New York care sa-mi fie de folos la vara in orasul care nu doarme, de la flori (asta a fost o premiera!) la un rucsac Samsonite (si asta tot pentru New York!) si chiar si un porc-perna, senzatia serii, pe care il puteti admira in poza.
Muzica buna, bautura garla (am baut vreo 4-5 tarii diferite si nu am reusit sa ma imbat) si prieteni noi si vechi. A day to remember.
I am 28 and I feel good.