Astazi, deci cu cateva ore inainte de a implini 28 de ani, am primit o veste extraordinara. Editura Humanitas Educational va republica editia din anul 2002 a cartii mele, intitulata 'Cand muzica e un foc de neuitat', singura carte despre U2 aparuta vreodata la noi in tzara (sau, mai bine spus, singura publicata in limba romana).
Aceasta veste, primita de la buna prietena Dana Papadima, admiratoare U2 si sefa a editurii pomenite mai sus, vine ca un cadou excelent pentru aniversarea mea. Si ma pune la treaba, pentru ca voi rescrie cartea si o voi modifica substantial. Fatza de acum 6 ani, cand m-am apucat sa scriu editia precedenta, posed mult mai multe date despre U2, am citit intre timp vreo 3-4 carti despre trupa, am fost la un concert in Viena si am cunoscut multi oameni pasionati de U2, alaturi de care am realizat multe lucruri frumoase (din pacate, folosirea timpului trecut este obligatorie aici). Si, mai mult decat atat, de atunci U2 au mai lansat un album si au mai facut un turneu mondial urias, intins pe o perioada de 1 an si 9 luni.
Prin urmare, cu o placere imensa, ma reapuc sa scriu acel 'jurnal', asa cum am spus in urma cu 6 ani cand asterneam primele randuri in calculator, fara a avea idee la acel moment ca voi publica intr-adevar cartea. Era doar o joaca, o pasiune, un jurnal propriu. Dar toate astea s-au transformat in vis iar visul s-a implinit, aducand dupa sine satisfactii sufletesti de neimaginat intr-un anume moment al vietii mele. Si chiar un miligram de faima, cu 2 aparitzii MTV, articole in presa locala, emisiuni in direct la tv si radio, articole in revista Sunete si evenimente realizate impreuna cu Zone Records si cate si mai cate.
Un singur regret am. Oamenii cu care am facut acele lucruri si pe care i-am incantat si scos din anonimat (scuzati-mi arogantza) m-au indepartat cu un shut in cur. M-au facut un renegat, un paria. Un admin de site, autoconsiderat beton doar ca poseda niste parole, a ales sa strice o super prietenie doar pentru a-si arata momitzele si pentru a-si face prietena mandra. A considerat normal sa gestioneze un conflict in mediul virtual, ci nu fata in fata, barbateste, la o bere. Pussy attitude. Iar cand m-a dat afara, mi-a transmis 'a big FUCK YOU, on the house'.
Si tare as fi scris un capitol despre acel site si despre acei oameni....cu mare drag...dar cum oare s-o faci cand ei te trateaza asa?
As zice ca e randul meu sa fac cinste. On the house, mda. Sa le dau 'a big fuck you' back sau sa ii pun pe hartie, with no hard feelings...? Dileme, dileme....Om vedea noi.