Tuesday, 27 February 2007

Reaprinzand focul de neuitat


Astazi, deci cu cateva ore inainte de a implini 28 de ani, am primit o veste extraordinara. Editura Humanitas Educational va republica editia din anul 2002 a cartii mele, intitulata 'Cand muzica e un foc de neuitat', singura carte despre U2 aparuta vreodata la noi in tzara (sau, mai bine spus, singura publicata in limba romana).
Aceasta veste, primita de la buna prietena Dana Papadima, admiratoare U2 si sefa a editurii pomenite mai sus, vine ca un cadou excelent pentru aniversarea mea. Si ma pune la treaba, pentru ca voi rescrie cartea si o voi modifica substantial. Fatza de acum 6 ani, cand m-am apucat sa scriu editia precedenta, posed mult mai multe date despre U2, am citit intre timp vreo 3-4 carti despre trupa, am fost la un concert in Viena si am cunoscut multi oameni pasionati de U2, alaturi de care am realizat multe lucruri frumoase (din pacate, folosirea timpului trecut este obligatorie aici). Si, mai mult decat atat, de atunci U2 au mai lansat un album si au mai facut un turneu mondial urias, intins pe o perioada de 1 an si 9 luni.
Prin urmare, cu o placere imensa, ma reapuc sa scriu acel 'jurnal', asa cum am spus in urma cu 6 ani cand asterneam primele randuri in calculator, fara a avea idee la acel moment ca voi publica intr-adevar cartea. Era doar o joaca, o pasiune, un jurnal propriu. Dar toate astea s-au transformat in vis iar visul s-a implinit, aducand dupa sine satisfactii sufletesti de neimaginat intr-un anume moment al vietii mele. Si chiar un miligram de faima, cu 2 aparitzii MTV, articole in presa locala, emisiuni in direct la tv si radio, articole in revista Sunete si evenimente realizate impreuna cu Zone Records si cate si mai cate.
Un singur regret am. Oamenii cu care am facut acele lucruri si pe care i-am incantat si scos din anonimat (scuzati-mi arogantza) m-au indepartat cu un shut in cur. M-au facut un renegat, un paria. Un admin de site, autoconsiderat beton doar ca poseda niste parole, a ales sa strice o super prietenie doar pentru a-si arata momitzele si pentru a-si face prietena mandra. A considerat normal sa gestioneze un conflict in mediul virtual, ci nu fata in fata, barbateste, la o bere. Pussy attitude. Iar cand m-a dat afara, mi-a transmis 'a big FUCK YOU, on the house'.
Si tare as fi scris un capitol despre acel site si despre acei oameni....cu mare drag...dar cum oare s-o faci cand ei te trateaza asa?
As zice ca e randul meu sa fac cinste. On the house, mda. Sa le dau 'a big fuck you' back sau sa ii pun pe hartie, with no hard feelings...? Dileme, dileme....Om vedea noi.

Sunday, 25 February 2007

Din nou in Poiana


Am primit cadou de la dragii mei parinti un weekend la Poiana Brasov. Din care tocmai m-am intors. Ieri dimineatza am plecat acolo, realizand nervos in taxi ca mi-am uitat mp3 playerul si bricheta. Eh, amanunte...dar de primul chiar as fi avut nevoie, mai ales la intoarcere.
Am ajuns foarte comod la destinatie, cu un intercity, insa am stat vreo ora in Livada la Brasov asteptand autobuzul care sa ma duca in Poiana, unde ai mei deja erau. Din nou vin si zic 'amanunte' pentru ca acest weekend a meritat din plin. Am fost cazati intr-o locatie inedita si foarte comfortabila ( http://www.house-of-dracula.com/ ) aflata totusi un pic departe de inima Poianei.
Poiana pe care am regasit-o cu acelasi farmec inconfundabil, de basm, desi cam lipsita de turisti si de zapada. Stelele, cerul, brazii noaptea, toate sunt altfel aici. E alt taram. Aerul curat de munte te imbie la somn dupa plimbare. Iar micii cu mushtar asortati cu o tzuica fiarta, mmmmm, ce senzatie. Pune peste si caldura deosebita din sanul familiei and get the picture. Draga de mama, a insistat sa-mi plateasca pana si drumul, pentru a-mi oferi cadoul complet si perfect. A, sa nu uit de costumul super elegant pe care ai mei mi l-au luat. Si despre care prietena mea spune ca imi vine foarte bine (desi inca nu m-a vazut cu el) atata vreme cat nu vin costumat asa la concerte rock!
Apropo, Poiana este deosebita si pentru ca aici am cunoscut-o pe ea, in urma cu o luna. Ea care crede in lucruri romantice petrecute chiar si in lipsa fizica a partenerului (in acest weekend m-am convins ca are dreptate...)
Si sa nu uit: am patinat! Pentru prima data dupa vreo 15 ani, reusind sa nu iau nicio tranta. Hehehe. It felt good.
La intoarcere am injurat putin CFR-ul, pentru ca nu am mai gasit loc la tren si am stat in picioare pe hol, insa a fost mai mult decat ok, fie numai pentru faptul ca la difuzoare au bagat vreo 2 piese U2 (Miss Sarajevo & Discotheque).
M-am intors in capitala si de abia astept saptamana care incepe. Maine ma aniversez cu colegii la munca, miercuri e propriu-zis ziua mea, iar sambata ma serbez cu prietenii. Beton, nu?
Cam haotice gandurile din blogul asta. Doamne ajuta, la cat mai multe din astea. Haotice si frumoase.

p.s. Ma intreb ce mi-a luat prietena mea din Roma...

Saturday, 10 February 2007

Cooling the Brakes

Din nou in Ploiesti dupa o luna. S-au intamplat destule in perioada asta. S-au perindat optiuni care au nascut dileme dar care s-au rezolvat intre timp.
Ma simt bine. Iar pe foc acum fierbe cafeaua, pe care o voi bea cu tata. Dupa-masa revin in Bucuresti si cineva ma asteapta.
Cam atat. N-am ce sa scriu prea multe azi. Si, tzinand cont ca avem tendintza sa scriem mai mult la suparare, e si asta un semn bun. Life starts to be fine.

Sunday, 4 February 2007

The Capital of Everywhere



New York. A lifetime dream for me. Suprema metropola. De cand vreau sa o vad...
Iar acum sunt foarte aproape sa fac asta. Am bani, am cu cine sa merg, mai trebuie sa obtin doar viza. Si voi incepe operatziunile foarte curand. Doamne ajuta.
O plimbare in Central Park, un urcush in Empire State Building, o vizita la Statuia Libertatzii, un escape prin puhoiul de lume din Times Square. O amintire la Ground Zero. O ratacire in Manhattan. Sau un vant care sa ma mangaie aspru pe Brooklyn Bridge. And those city lights and those sky scrapers, oh da...
Here I come, love. Let me dream.
Frankie, spune-o tu, in Re major.