Wednesday, 31 January 2007

Valoarea lor

Ii stitzi. Cocalarii jenibili din metrou, din al caror mobil, tzinut ostentativ la vedere, razbat manele, intru oripilarea si dezgustul celorlalti calatori (ma refer in special la cei care nu citesc Libertatea).
Mda. Cine mai e ca ei...? Ce cool se cred... Vorbesc tare pentru a impresiona, prin expresii de genul "bah coaie", "belea", "caterinca", "moama da' cand m-am combinat eu cu aia si eram si cu ailalta panarama", "bagaboanta", "sa moara mama"...si tot asa. Iar "pula lor" sta pe post de linie de dialog, semn de exclamare sau poate inlocui cu succes oricare alta expresie.
Si azi dimineatza am dat peste doua astfel de specimene fara valoare. Ma intreb de fiecare data de ce nu au ramas la tzara, acolo, in cuibul lor. Acesti manelisti infectzi, scuipatori de semintze si deranjantzi, audio si video (low fi systems ambulante).
Agatza-li-s-ar banda.

Monday, 29 January 2007

Opritzi caruselul! Vreau sa cobor



Exact acum un an (vezi poza de jos), intors la fel de la Poiana Brasov, unde m-a dus firma, scriam un articol din care spicuiesc:

"4 zile in Poiana Brasov. Raman recunoscator pentru asta firmei unde lucrez. Cazare la 4 stele, mancare si bautura cat cuprinde, piscina, ski, patinaj, snow boarding, party-uri.....tot ce vor muschii tai atrofiati.
.......................................
Chitara mea face minuni in randul unei parti insemnate din cei 90 de colegi cu care sunt la munte. Atmosfera e superba, oamenii astia chiar stiu sa cante si ma fac sa ma simt minunat. Ni se alatura chiar si cativa sefi. Le cant pana cand degetele imi devin carne vie si profit ulterior de crema de maini oferita de o fata. Un coleg cu muzicutza improvizeaza excelent peste zgomotul produs de coardele mele.
.......................................
Cantam, dansam, bem, ne culcam doar in zori si respiram aer curat de munte. 4 zile trec fantastic de repede. Din cand in cand ma retrag in camera si incep sa zdrangan...e uluitor cum se leaga propriile creatii in unele momente.
......................................."

Cuvintele de mai sus sunt si acum valabile. Am regasit Poiana la fel de frumoasa ca acum un an. Feerica. Mancarurile, muzica si bauturile traditzionale. In viatza mea nu am suportat slanina, dar acum am ras vreo doua portzii cu ceapa si tzuica fiarta, la foc, in timp ce cantau lautarii. Si am cantat din nou pana mi-am rupt degetele (poza de sus).

Exista si diferentze fatza de acum un an. Atunci am revenit intr-o capitala incremenita de ger si intr-o viatza lipsita de prieteni si de perspective. Acum perspectivele sunt mai multe si apar dilemele. Damn, eu sar. Statzi asa sa-mi trag rasuflarea. Si sa ma gandesc repede: ce fir tai....?
Roshu....albastru....roshu....albastru.......... Damn, ok.
Bum!

Monday, 22 January 2007

Let's get married, let's go to Vegas

For Bono's proposal in the beginning. And for Edge's solo in the end.