Nu doar Bon Jovi şi-au tras clip nou, ci şi Phonics

Este vorba de al doilea single al noului album, piesă despre care Kelly Jones a spus aşa: "I knew there was something in the melody. I was trying to keep it beautiful rather than piling in for a big chorus."

Superman Tonight

Vreau de multă vreme să scriu despre Bon Jovi. Bine, despre trupă am mai făcut-o, ultima oară astă-toamnă parcă, atunci când au lansat noul album. Acum vorbim despre Jon. Mă întrebam şi eu aşa, curios fiind din fire, oare prin ce drame sentimentale o fi trecut omu' ăsta de scoate aşa balade la sentiment de vreo 20 de ani şi mai bine. Ei bine, o fi avut, dar prin fragedă tinereţe. Jon este căsătorit cu iubita lui din liceu şi au împreună 4 copii. Este implicat în mai multe proiecte umanitare şi toate astea îl fac să semene foarte mult cu (da, aţi ghicit) Bono. Mai rar vezi asemenea rock stars ca aceşti doi gentlemen.
Bon Jovi au scos azi al doilea clip de pe ultimul album, o piesă excelentă în care Richie Sambora face minuni cu armonia apoi cu solo-ul pe slide. There it goes, for all the supermen out there.

And the Oscar could go to

Ieri au fost anunţaţi nominalizaţii Oscar. Pentru prima dată există 10 propuneri pentru cel mai bun film şi am fost surprins să descopăr acolo şi District 9, despre care v-am povestit anul trecut. Cele mai multe nominalizări le-au primit Avatar şi The Hurt Locker (pe care l-am văzut aseară şi pot spune că e un film bun, dur, cu siguranţă nu pentru fete), fiecare având nouă.
Meryl Streep a primit a 16-a nominalizare din carieră, record absolut şi se va bate pentru al 3-lea ei Oscar cu Sandra Bullock şi Helen Mirren. Clooney e nominalizat din nou la Oscar pentru rol principal (Up in the Air), după ce l-a ratat acum doi ani cu Michael Clayton şi după premiul pentru rol secundar primit cu Syriana. Cred că n-are însă şanse în faţa lui Morgan Freeman (candidat la Oscar pentru rolul lui Nelson Mandela din Invinctus), Jeff Bridges sau Jeremy Renner.
Şi pentru premiile de rol secundar va fi o bătălie interesantă. La băieţi e favorit clar Christoph Waltz în faţa lui Matt Damon, Woody Harrelson, Christopher Plummer şi Stanley Tucci. La fete, pentru mine personal e doar o luptă a frumuseţii, Penelope Cruz şi Vera Farmiga aflându-se pe listă.
Alte filme intens nominalizate sunt Inglourious Basterds (8), Precious (6) şi Up (5).

Vă mai pot spune că în sfârşit am văzut New York I Love You (excelent film, aplauze). Apoi a fost What Dreams May Come, mai vechi ce-i drept dar senzaţional (este pomenit în Conversations with God), Amelia (un film despre cea mai temerară pionieră a aviaţiei, cu Hilary Swank şi Richard Gere), Triangle, Ne te retourne pas (Sophie Marceau, Monica Bellucci) şi foarte bine cotatul dar pentru mine super plictisitorul The Informant (ăsta mi-a adus aminte de un alt rol foarte obositor făcut de acelaşi Matt Damon în The Good Shepherd). Or fi filme bune, nu zic, dar îs greu de urmărit.

Running - primul clip oficial StereofeelingS

Sâmbătă seara am stat de vorbă la Stuf cu lead singerul StereofeelingS, Bogdan, aflat în plin zbucium cu înregistrarea primului clip oficial al trupei şi cu pregătirea albumului care va fi gata prin martie-aprilie. Printre beri, ţigări şi ocheade care-mi scăpeau înspre luminile oraşului văzut de sus, i-am promis că voi posta clipul (apărut chiar azi), împreună cu două cuvinte din partea lui.
Iată cum gândeşte el:

"Există momente în viaţă când alergăm după ‘’acel ceva’’ cu dorinţa de-a ne regăsi, de-a ne cunoaşte, până la urmă de-a ne deschide ochii interiori către fundament. Experinţele, emoţiile şi situaţiile de care avem parte, spuse într-o formă plastică, ne ajută să vedem lumea de la zero la infinit ca şi un cerc infailibil".

Acum vă las cu 5 minute de muzică faină şi imagini din oraşul pe care noi, ăştia de pe aici, îl cam iubim. Apropo, clujenilor, FeelingS cântă pe 23 februarie în Fire.

Beyonce şi KOL lovesc Grammy-urile

Aseară s-au decernat cele mai importante premii ale industriei muzicale, echivalentul Oscarurilor din film. Beyonce a stabilit un nou record, fiind prima femelă (cum sună asta) care câştigă 6 Grammy într-un singur an. Use Somebody a adus 3 premii băieţilor de la Kings of Leon, inclusiv pentru cel mai bun cântec rock, ceea ce mi se pare excelent şi o recunoaştere a unei piese şi a unui album senzaţional. U2 n-au luat nimic anul ăsta, dar foarte bine, le ajung cele 22 de Grammy-uri de până acum iar ultimul lor album (cel care urma să "reinventeze rockul") nu se ridică la nivelul trupelor care vin tare din urmă.

Lovin' the City

De câteva zile a apărut pe Facebook grupul intitulat I Love Cluj, care m-a cucerit din start prin prezentare:

"I Love Cluj" wants to become a virtual meeting place for citizens of Cluj-Napoca and for all those who know and love this city. We will all engage in an adventure, we'll explore all the places in this wonderful city and we'll find things buried deep in the heart of Transylvania, Cluj-Napoca.

Deja s-au strâns peste 4000 de fani ai acestui foarte frumos concept, pe care eu îl consider chiar cel mai reuşit PR al unui oraş pe care l-am văzut vreodată. Mai ales ţinând cont de faptul că el este făcut din suflet şi fără niciun interes material. Şi trebuie spus că unii dintre cei care au aderat la acest grup special nici măcar nu locuiesc în Cluj.
I Love Cluj ne face să simţim oraşul, să realizăm că suntem parte din el, să-l descoperim şi să interacţionăm între noi. Pe lângă informaţiile utile pe care le aflăm (preferabil de aici decât de pe un site de ştiri), suntem întrebaţi ce facem în weekend, din ce colţuri ale oraşului venim lunea dimineaţa către centru, dacă am trăit vreodată o poveste de dragoste în Cluj, unde ne place să luam masa în oraş sau suntem provocaţi să descoperim elementele care conferă personalitate Clujului (pe lângă răspunsuri cum ar fi oamenii, arhitectura, cultura, dinamismul sau relieful este foarte interesant că au fost fete! care au răspuns CFR sau U Cluj!) Şi ce mai fac ei foarte bine este că postează multe poze extrem de frumoase. Pe unele le-am "furat" şi eu recent şi le-am pus aici iar acum voi recidiva.

(undeva în stânga acestor blocuri locuiesc eu)

Cairo Time

Este un film pentru îndrăgostiţi şi pentru visători, dar şi pentru călătorii din ei. Fain, fain de tot. Cairo Time ne prezintă o încântătoare Patricia Clarkson, ce nu-şi arată cei 50 de ani, trăind o scurtă, delicată dar intensă poveste cu un egiptean, în mijlocul celui mai mare oraş al lumii arabe. Cei doi protagonişti nici măcar nu se sărută pe tot parcursul filmului (decât foarte inocent şi accidental, deci nu se pune) dar acest lucru nu scade cu nimic din intensitatea lui romantică, din contră chiar. De altfel, acest fapt (şi nu numai) mă face să compar Cairo Time cu Before Sunset.
Urmăriţi-l. It takes you places (păcat că nu există un corespondent în română pentru expresia asta).